Pogoran Oana Daniela, judecător, formator SNG
Rezumat
Prezentul articol abordează câteva chestiuni controversate legate de citarea și comunicarea actelor de procedură la domiciliul procesual ales, fiind făcute scurte considerații cu privire la Decizia ÎCCJ nr. 57/28 septembrie 2020, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia menționată, prin care s-a respins ca inadmisibilă sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prezintă interes prin prisma considerentelor ÎCCJ cu privire la situația particulară a alegerii locului citării la un cabinet de avocatură/societate de avocatură.
Abstract
This article deals with some controversial issues regarding the summoning procedure and the notice of procedural documents at the chosen address of the party, short considerations being made regarding the HCCJ Decision no. 57/28 September 2020, issued by the panel (of judges) for clarifying legal issues. This Decision, through which the referral to issue a preliminary decision was declared inadmissible, is of great interest through the HCCJ reasoning regarding the specific case in which the chosen address of the party is either a law office or a law firm.
Regula în procesul civil este aceea a citării părților, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel, regulă consacrată la art. 153 C.proc.civ.
În mod obligatoriu în cuprinsul citației trebuie să se regăsească o serie de mențiuni, prevăzute la art. 157 C.proc.civ, printre care numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează ( art. 157 alin.(1) lit. e).
Cu privire la locul citării, Codul de procedură civilă cuprinde reglementări detaliate, art. 155 stabilind cu exactitate locul citării pentru diverse categorii de persoane, cel mai des întâlnite în practică fiind citarea persoanelor fizice la domiciliul/reședința lor și a persoanelor juridice la sediul lor principal.
Tot în legătură cu locul citării, Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea alegerii locului citării și al comunicării altor acte de procedură la art. 158, care are următorul conținut ,,(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art.155 sau 156. (2) Partea poate alege ca toate actele de procedură să îi fie comunicate la căsuța poștală.”
Rezultă, conform acestor prevederi legale că oricare parte din proces, persoană fizică sau juridică, are dreptul să-și aleagă un domiciliu sau sediu procesual pentru comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură pe parcursul litigiului, urmând ca această operațiune să se efectueze numai la domiciliul/sediul procesual ales.
O condiție esențială pentru desemnarea unui domiciliu sau sediu procesual ales este dată de indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură prinmenționarea expresă a numelui său. Dacă partea nu arată expres numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, atunci acestea se vor comunica la locul stabilit potrivit regulilor generale prevăzute la art. 155 și art. 156 din C.proc.civ.
Această obligație, a indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, a generat în practica instanțelor judecătorești probleme de interpretare, ducând la existența unor practici neunitare.
O primă chestiune care trebuie menționată în legătură cu acest subiect vizează necesitatea indicării numelui persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în cuprinsul citației, îndeplinirea procedurii de citare urmând a se aprecia raportat la această persoană, fiind persoana în drept să primească comunicarea.
Astfel cum s-a arătat, art. 158 C.proc.civ. menționează expres că se va face comunicarea actelor de procedură la persoana însărcinată cu primirea, iar conform art. 163 alin.(1) C.proc.civ, comunicarea se va face persoanei în drept să o primească, urmând ca prevederile art. 163 C.proc.civ., privind procedura de comunicare să se aplice corespunzător, prin raportare nu la parte, ci la persoana însărcinată cu primirea corespondenței.
Procedura de comunicare nu este legal îndeplinită în ipoteza în care în citație sau, după caz, în comunicare nu este menționată persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, fiind indicate doar adresa domiciliului sau sediului procesual ales.
În ipoteza descrisă, procedura nu este legal îndeplinită întrucât agentul procedural, necunoscând numele persoanei însărcinate de parte cu primirea actelor de procedură, nu poate face legătura între persoana care este în drept să primească actele de procedură și adresa menționată în citație sau în comunicare.
Apreciem că în acest caz sunt incidente prevederile art. 157 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C.proc.civ, conform cărora cuprinsul citației va cuprinde numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează, cerința fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.
În situația domiciliului procesual ales, prin ,,numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat” se înțelege în mod implicit și numele persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, fiind o situație specifică în care persoana îndreptățită să primească actul de procedură este o altă persoană decât partea din dosar.
Unele neclarități s-au ivit și în legătură cu modul de indicare în cuprinsul cererilor a domiciliului/sediului procesual ales. Opinăm că nu este necesară utilizarea întocmai a sintagmei ,,persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură” , în măsura în care partea arată în mod expres că își alege domiciliul/sediul la o anumită adresă, la o anumită persoană. Cât timp sunt menționate în cerere toate elementele cerute de art. 158 C.proc.civ și este exprimată clar voința părții privind citarea la domiciliul procesual, ar fi doar un formalism excesiv să nu fie avută în vedere alegerea de domiciliu pentru lipsa sintagmei persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, cât timp este indicat numele persoanei de la adresa aleasă ca loc al citării.
O altă problemă controversată, legată de persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură a apărut în situația indicării unei persoane juridice ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură și, în special, în situația alegerii de domiciliu la un cabinet de avocatură/societate de avocați.
Apreciem că persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură poate fi atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică, din moment de legea nu face nicio distincție în acest sens.
În acord cu părerile exprimate în doctrină [1], în cazul în care partea și-a ales o persoană juridică ca și persoană însărcinată cu primirea corespondenței, numele persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură este chiar numele persoanei juridice respective, nemaifiind necesară indicarea unei alte persoane fizice din cadrul acesteia ca persoană însărcinată cu primirea corespondenței.
Într-o astfel de situație, procedura se va considera legal îndeplinită în condițiile prevăzute la art. 162 alin. (1) din Codul de procedură civilă, înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură putându-se face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței ori, în lipsa acestora, administratorului clădirii, paznicului sau agentului de pază, care vor semna dovada.
În practica judiciară cele mai multe controverse au vizat situația particulară mai sus-menționată, a alegerii de domiciliu la un cabinet de avocatură/societate de avocatură, întrebarea fiind cea arătată, respectiv dacă este necesară desemnarea expresă a unei persoane din cadrul cabinetului de avocatură ca fiind persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.
Raportat la cele anterior expuse, în opinia noastră, și în acest caz este suficientă indicarea numelui cabinetului de avocatură/societății de avocatură, nemaifiind necesară specificarea unui anumit avocat din cadrul cabinetului/societății însărcinat cu primirea actului de procedură. Practic persoana însărcinată este o persoană juridică, în acest caz cabinetul/societatea, legalitatea procedurii urmând a se aprecia similar cu situația oricărei persoane juridice, art. 162 alin.(1) precizând că în aceste cazuri se înmânează funcționarului/persoanei însărcinate, care va semna dovada.
Câteva discuții se impun a fi făcute cu privire la această situație, raportat și la Decizia nr. 57/28.09.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție (în continuare ICCJ) a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 7.007/94/2017, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ,,În interpretarea dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în caz de alegere de domiciliu la sediul unui cabinet individual de avocatură, este necesară indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură?”
Este adevărat că potrivit art. 521 alin. (3) C.proc.civ., dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie, iar cum prin decizia mai sus-menționată s-a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Apel București, acesta nu are forță juridică obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Cu toate acestea, analiza acestei decizii nu este lipsită de importanță, dat fiind rolul Înaltei Curți de Casație și de Justiție, acela de unificare a practicii instanțelor judecătorești.
În cuprinsul acestei decizii au fost făcute câteva considerații referitoare la soluția ce ar trebui dată problemei în discuție, urmând să le analizăm în continuare și să apreciem dacă există argumente în sensul respectării celor statuate.
S-a arătat că în legătură cu chestiunea de drept supusă interpretării, într-o primă opinie s-a apreciat că este necesară indicarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în cazul alegerii domiciliului procedural ales la sediul unui cabinet de avocatură. S-au indicat o serie de hotărâri judecătorești în acest sens, prin care s-a reținut în esență că necesitatea indicării persoanei însărcinate cu primirea corespondenței subzistă chiar dacă partea și-a ales sediul procesual la un cabinet de avocatură.
Într-o altă opinie, s-a apreciat că nu este necesară indicarea unei persoanei însărcinate cu primirea actelor de corespondență din cadrul unui cabinet de avocatură, pentru că însuși cabinetul sau însăși societatea a fost însărcinată în acest scop.
La nivelul ICCJ au fost identificate hotărâri judecătorești definitive numai în sensul primei opinii, fiind enumerate un număr de 8 decizii în acest sens și o încheiere de ședință.
Procedând la analiza admisibilității sesizării, ICCJ a reiterat că practica sa este în sensul necesității indicării unei anume persoane din cadrul cabinetului de avocat pentru ca alegerea de domiciliu/sediu să fie conformă legii: ,,61. Examenul jurisprudenţial al hotărârilor judecătoreşti comunicate de curţile de apel din ţară (la care s-a făcut referire la pct. VII) relevă că opinia majoritară a instanţelor este orientată spre soluţia necesităţii indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în cazul alegerii domiciliului sau, după caz, a sediului procesual.
62. În acelaşi sens sunt practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după cum rezultă din analiza hotărârilor judecătoreşti pronunţate la nivelul acestei instanţe, precum şi interpretarea dedusă din Decizia nr. 556 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.047 din 10 decembrie 2018, prin care Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă (menţionate la pct. VIII şi IX).”
Tot ca aspect al admisibilității, a concluzionat ICCJ că, în speță, chestiunea de drept nu este una reală, esențială și controversată, care prezintă o dificultate suficient de mare, revenind instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei interpretarea dispozițiilor legale.
Contrar acestei opinii, apreciem că problema este una controversată, de natură a genera și pe viitor practică neunitară.
Cu toate că Decizia ICCJ nr. 57/2020 face referire la practica unitară a acestei instanțe, examinând deciziile menționate în susținerea acestui considerent, remarcăm că doar o parte dintre acestea au dezlegat exact problema în discuție, respectiv decizia nr. 956 din 8 martie 2018, decizia nr. 3917 din 2 octombrie 2018 și decizia nr. 4597 din 17 decembrie 2018.
Din lecturarea deciziilor mai sus-menționate, în care situația a fost exact cea dezbătută – cea în care partea face o alegere de domiciliu la cabinet de avocat, fără a indica numele unui anume avocat, rezultă că ÎCCJ s-a pronunțat în mod clar că nu este suficientă indicarea doar a cabinetului de avocat/societății de avocatură, reținându-se că ,,obligația indicării persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură subzistă și dacă partea își alege domiciliul la cabinetul de avocatură, individual, unde pot lucra mai multe persoane, astfel că este necesar a se cunoaște care anume dintre persoane pot primi actele de procedură comunicate de instanță.” (decizia nr. 956 din 8 martie 2018).
În ceea ce privește celelalte decizii reținute în cuprinsul Deciziei ICCJ nr. 57/2020 în susținerea aceluiași punct de vedere, problemele de drept au constat fie în citarea greșită a părții la domiciliul/sediul său, deși aceasta făcuse o alegere de domiciliu/sediu cu indicarea persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, fie în lipsa indicării oricărei persoane însărcinate cu primirea corespondenței, fie în existența altor neregularități privind menționarea datelor persoanei însărcinate în dovada de înmânare. Nu rezultă însă că a fost tranșată situația particulară în discuție – aceea în care este indicată ca persoană însărcinată cu primirea corespondenței o persoană juridică, respectiv un cabinet de avocat, fără a se mai indica o altă persoană fizică din cadrul acestora, însărcinată să primească corespondența.
Este adevărat că toate deciziile invocate, analizate împreună, converg spre ideea unei practici unitare la nivelul ICCJ, dar cu toate acestea este de reținut că nu toate deciziile menționate vizează întocmai problema în discuție, făcând să fie mai greu de acceptat la nivelul tuturor instanțelor judecătorești soluția propusă de ICCJ.
Nici decizia Curții Constituționale nr. 556/2018 nu se dovedește foarte utilă în acest sens, dat fiind că prin aceasta a fost, de asemenea, respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin.(1) Cod procedură civilă. În motivarea excepției s-a susținut că, în cazul persoanelor juridice care au indicat în mod expres reprezentantul lor legal, acesta este prezumat a fi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, procedura fiind legal îndeplinită dacă actele sunt primite de reprezentant. Curtea Constituțională a reținut în esență că susținerile autoarei excepției nu reprezintă argumente de neconstituționalitate a normei legale incidente, referindu-se la aspecte vizând fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, nefiind făcute aprecieri privind modul de dezlegare a problemei de drept.
Subliniem că problema supusă interpretării nu este cea a necesității indicării unei persoane însărcinată cu primirea corespondenței, chestiune care într-adevăr nu este dificilă, fiind indiscutabil că trebuie indicată o astfel de persoană, textul legal fiind foarte clar în acest sens.
Problema controversată este dacă în cazul indicării ca persoană însărcinată cu primirea corespondenței a unei persoane juridice sau a unui cabinet de avocat/societate de avocați, mai este necesar să fie indicat expres numele unei persoane fizice din cadrul acestora sau se aplică regulile privind comunicarea actelor de procedură, incidente în cazul persoanelor juridice/cabinetului de avocat, respectiv art. 162 alin.(1) Cod proc civ.
Dacă se acceptă că în cazul cabinetului de avocat trebuie indicată expres o altă persoană din cadrul acestuia, înseamnă că de aceeași manieră trebuie procedat și în cazul celorlalte persoane juridice, respectiv trebuie indicat expres numele funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței. Astfel, se ajunge ca în fapt să nu se admită posibilitatea alegerii ca persoană însărcinată cu primirea corespondenței a unei persoane juridice, ci doar a unei persoane fizice, căreia în mod atipic ar urma să-i fie înmânate actele de procedură la sediul unei persoane juridice.
Pentru argumentele deja arătate, nu ne raliem la această opinie, iar în ceea ce privește Decizia ICCJ nr. 57/2020, apreciem că, în lipsa expunerii unor considerații mai ample asupra chestiunii în discuție sau a unei practici judecătorești neechivoce, orientarea ICCJ nu va fi îmbrățișată unanim de către instanțe, consecința fiind cea regretabilă a existenței în continuare a unei practici neunitare.
[1] Coordonator Gabriel Boroi, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole, Vol.I., Ed.Hamangiu 2016, pag.451 – Delia Narcisa Theohari.
Cuvinte cheie:
citare, comunicare, domiciliu/sediu procesual ales, persoană fizică, persoană juridică, persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, cabinet de avocatură/societate de avocatură.
Key words:
summoning procedure, service of documents, chosen address of the party, natural person, legal person, person in charge of receiving procedural documents, law office.
